Necunoastere (varianta mai lunga a fricii)

Dupa cum ziceam mai sus, sunt paranoic si mi-e frica (de mult lucruri asta e problema). Am inceput asa un pic cate un pic sa-mi explorez fricile. Singura concluzie la care am ajuns e ca omului ii este frica de ceva cam din doua motive mari si destul de late, si anume: 1. Frica vine din necunoastere sau 2. Frica vine din cunoastere. In primul rand treaba cu necunoasterea, pare destul de simplu si logic. Adica omului ii este frica de tot ce nu cunoaste: nu te-ai drogat niciodata ti-e frica de droguri ca de un cutit in inima, ti-e frica de moarte pentru ca nu stii ce se intampla dupa aceea (din cate stiu eu nu sa intors nimeni din mormant sa ne spuna ce experiente sexuale a avut sub piatra funerara). Ideea este destul de simpla si anume ne e frica de chestiile de genul acesta pentru ca e nevoie sa treci prin ele si sa le experimentezi ca sa stii cu adevarat care e treaba. Nu poate sa-mi spuna mie nimeni ca stie exact care e treaba cu franc-masoneria doar pentru ca a citit cartea aia care a aparut la Cotidianul la fel cum nu poate sa-mi spuna nimeni cum e sa lucrezi la KGB doar pentru ca a vazut un documentar pe Discovery si la fel cum nu poate mama sa-mi spuna cum e sa tragi ketamina doar pentru ca a citit RealK. Problema care apare din pacate este ca la un moment dat sunt si chestii pe care le stim si totusi ne este frica de ele. Sa nu-mi spuneti mie ca nu va e frica de crocodili sau lei ca pana si bou ala de Steve Irwin si-a furat-o pana la urma si sincer chiar m-am bucurat un pic pentru ca nu poti fii atat de idiot incat sa bagi degetu in cur la un aligator cand familie cu doi copii si sa te si astepti sa supravietuiesti. E la fel ca atunci cand te droghezi si ti-e frica sa nu te prinda politia pentru ca stii ca exista riscul acela de a beli pula si a sta pe sectie dind declaratii ca ai fumat ceva mai putin toxic decat Kent 8. Va pup dragilor.